doar mistere
obloane inchise
acoperisuri discrete
si-un schelet metalic
stilizand un cocor
fara pereche, sarmanul,
intr-un singur picior
impunge inaltul cerului
inghitind cate o frunza
cu nervuri cu tot
inundat de verdeata
desupra-dedesubt
pe metereze, pe sosea
final de august
intr-o anumita gradina
de n-ar fi doar o poza
ai putea jura
ca susura apa:
in versurile,
din cantecul, cocorului.
Mouleydier, august 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
AbonamenT * NewsLetteR * AbonnemenT
Postări
Comentarii
4 comentarii:
Ie poemul tău? Că m-ai cucerit! Imi permiti dragă prietenă să-l postez aici: http://consemnat.blogspot.com
?
sunt de acord, recunosc ca nu am de gand sa ratez aceasta ocazie,
si iti urez o seara placuta,
cu prietenie,
Carra
Mersîî! :-))
Am să pun şi io linkuri spre tine. M-am gândit la asta, da' n-am avut timp...
Sâmbătă seara am să fiu cre' că pe-acasa...
Să mai scrii poezii pentru "consemnat".
Te pup, tu! :-)))
cu placere!
trec pe la tine sambata seara!
explica-mi si mie ce e simborina!
multumesc si eu si "implinesc un cantec de bucurie"...
Trimiteți un comentariu